Gioacchino da Fiore în limba română

Acest proiect urmărește promovarea filosofului și teologului Gioacchino da Fiore, respectiv a studiilor de specialitate despre opera, personalitatea și receptarea sa.

Gioacchino da Fiojoachimfiorere, uneori cunoscut și ca Ioachim din Fiore sau Joachim de Floris, (n. 1135 – d. 30 martie 1202) a fost unul dintre cei mai influenți teologi și filosofi ai Evului Mediu, călugăr cistercian și fondatorul ordinului monastic Florensian (sau San Giovanni in Fiore) din Calabria. Plasat de Dante în Paradis (Cântul XII), Gioacchino este considerat de către unii profet, iar de alții eretic, scrierile sale influențând Ordinul Franciscan, mișcările eshatologice medievale și moderne, respectiv  filosofia istoriei.

Gioacchino da Fiore este cunoscut în primul rând pentru împărțirea istoriei în trei status-uri (epoci, stadii sau stări): a Tatălui, a Fiului și a Spiritului, în care Trinitatea se revelează progresiv și pedagogic umanității: 1. Primul epocă istorică este a Tatălui, sau a Legii, în care oamenii au trăit sub semn  ul fricii și al servitudinii; 2. A doua epocă este a Fiului, sau a Evangheliei, în care oamenii trăiesc în credință și supunere filială; 3. A treia epocă va fi a Spiritului Sfânt, care va sta sub semnul iubirii și al libertății, în care Dumnezeu se va revela direct în inimile tuturor oamenilor. Astfel, conform lui Gioacchino da Fiore, ideea de „împlinire a timpurilor” nu trebuie înțeleasă ca fiind ceva care va surveni la sfârșitul lumii, în afara timpului istoric, ci ca un eveniment viitor care se va realiza în cadrul istoriei. Ideile sale au fost ulterior radicalizate de către adepții săi, pregătind astfel apariția atât a mișcărilor reformantoare, cât și a milenarismelor politice moderne. Pe de altă parte, Papa Benedict al XVI-lea a subliniat constant în scrierile sale impulsul pozitiv adus de Gioacchino da Fiore în Biserică și influența sa majoră asupra teologiei și filosofiei lui Bonaventura. În cultura română Gioacchino da Fiore a exercitat interes în special pentru Mircea Eliade și Petru Culianu.

În anul 2001, Arhiepiscopul Catolic de Cosenza-Bisignano, Giuseppe Agostino, a început procesul de canonizare a lui Gioacchino da Fiore, care este considerat de către italieni un beato (fericit), fiind celebrat la data de 30 martie.

Pentru o prezentare mai largă a vieții gânditorului calabrez și a contextului istoric al operei sale a se consulta articolul: Viața și opera lui Gioacchino da Fiore.

Lista operelor lui Gioacchino da Fiore în ordine cronologică și edițiile moderne existente poate fi accesată aici: Bibliografie Gioacchino da Fiore.

Din motivul recurenței cantitative mai mari a acestei forme a numelui gânditorului calabrez în studiile de specialitate apărute în limba română, a fost preferată folosirea și promovarea în continuare a acestei variante de nume încetățenită: Gioacchino da Fiore. Din același motiv de coerență și continuitate a recurențelor, la nivel conceptual se propune folosirea formei derivate adjectival și substantival de „gioachimit / gioachimism”.  În acest sens, în textele publicate pe acest site s-a intervenit acolo unde era cazul pentru a oferi o coerență a denominției.


  ARTICOLE DISPONIBILE PE SITE:

Viața și opera lui Gioacchino da Fiore (2017) – de Dan Siserman

Analogie și dialectică (1953) – de Jacob Taubes

Capitolul „Gioacchino da Fiore” din Istorie și Mântuire (1949), de Karl Löwith

Eshatologie și milenarism (1999) – de Bernard Töpfer

Gioacchino da Fiore: o nouă teologie a Istoriei (1978) – de Mircea Eliade

Notă despre patriotism: Gioacchino da Fiore (1939) – de Mircea Eliade

Gioacchino da Fiore (1931) – de Mircea Eliade

Interpretarea ca metodă exegetică: utopia concordanţelor la Gioacchino da Fiore (1996) – de Tereza-Brândușa Palade

joachim5

(Împărțirea istoriei, conform reprezentării realizate de Gioacchino da Fiore în Liber Figurarum)

Reclame